Cont bancar

Cont Bancar RO45 CECE B309 08RO N300 4050 deschis la CEC BANK - agentia TRAIAN din Bucuresti sector 3 (contul este deschis in lei (RON) pe numele mamei Miroiu Aurica)
Contact: 0721 761 601 vodafone sau 0766 019 924 cosmote , fratila.ilinca@gmail.com

Totul despre medicatia mea


Prospect

Núcleo C.M.P. Forte capsule (unul din principalele mele medicamente.)
Compozitie: Pentru o capsula
Citidin-5'-monofosfat disodic (CMP sare disodică) 5 mg.
Uridin-5'-trifosfat trisodic (UTP trisodic sare)
Difosfat uridin-5'-disodic (UDP sare disodică)

Uridin-5'-monofosfat disodic (UMP sare disodică) în totale 3 mg (echivalent cu 1330 mg de uridin).
Citrat de sodiu excipienţi citric acid 2 H 2 sau Aerosil 200 magneziu stearat şi manitol c. sandu. Capsula contine gelatina Indigotin si oxid de fier dioxid de Titan.

FORMA FARMACEUTICĂ ŞI CONŢINUTUL AMBALAJULUI
Container cu 30 capsule.
ACTIUNI
 
Bază CMP Forte aduce necesare fosfat grupuri în Uniunea monozaharidele cu ceraminas la acizi phosphatidic care fac sphingomyelin şi cerebrosides şi glycerophospholipids principalele componente de mielină cu care sunt obţinute proprietati trofice mai mare pentru maturare si regenerare axonală ţesutului nervos.

TITULARUL ŞI PRODUCĂTOR
Ferrer Internacional, S.A. Gran Vía Carlos III, 94. 08028 Barcelona (España). Dir. Técnico: Dr. F. Taxonera Roca.
INDICATII
Tratamentul de neuropatii de origine osteoarticulare (sciatică radiculita etc. ) metabolice (polinevrita diabetică alcool etc. )  Infectii  (herpes zoster) şi frisoane . Nevralgie facială
Trigemen . Intercostali, Dureri de spate.

CONTRAINDICATII
Nu se cunosc. Dacă nu există o alergie la oricare dintre ingredientele.
INTERACTIUNI
Nu se cunosc.
DOZA
Bază CMP Forte capsule administrate pe cale orală.
Adulti 1 capsula la fiecare 8 ore.
Copii 1 capsula de 2 ori pe zi.
În funcţie de criterii medicale.

SUPRADOZAJ
Având în vedere toxicitatea redusă a preparatului nu este aşteptat intoxicaţie sau chiar accidentale. În caz de supradozare sau admisie accidentală, consultaţi serviciul de informaţii toxicologice
Telefon 91 562 04 20. REACTII ADVERSE (Nr. de telefon nu este valabil in Romania doar in Spania)

Nu au fost descrise dar dacă există reacţii adverse pot fi atribuite la decizia de medicaţie,  consultaţi medicul sau farmacistul.
EXPIRARE
Acest medicament nu trebuie folosit dupa data de expirare înscrisă pe ambalaj. Textul revizuit iunie 1993

Medicamentele  trebuie să fie păstrate departe de copii.



1. Lecitina
2. Actovegin
3. Alanerv
4. Fraxiparine
5. Cerebrolysin
6. Metoprolol
7. Coaxil


1. Lecitina buna la toate nu doar pentru memorie
In copilarie, de fiecare data cand uitam sa-mi scriu vreo tema sau sa invat o lectie, mama imi spunea ca am nevoie de lecitina. Cand am crescut, am fost surprinsa sa constat ca lecitina are o multime de alte calitati, pe langa aceea ca stimuleaza memoria.
Putini sunt cei care stiu ca lecitina este o componenta esentiala a membranei celulare, care contine acizi grasi si acid fosforic, esentiali pentru buna functionare a sistemului nervos central, dar si a ficatului. In urma studiilor efectuate s-a descoperit ca ficatul, centrul de detoxifiere al organismului, poate sa functioneze normal doar daca primeste lecitina constant, in cantitate optima. Motivul este acela ca fiecare celula a ficatului are nevoie de colina, substanta care poate fi extrasa din lecitina. Altfel, lipsa de lecitina afecteaza ficatul, ducand in final la afectiuni al acestuia. In cadrul metabolismului celular, lecitina actioneaza ca un filtru si regleaza tensiunea intracelulara. In plus, lecitina combate caderea parului si mentine sanatatea pielii, deoarece previne aparitia diverselor eczeme. De asemenea, lecitina este prescrisa sportivilor pentru cresterea randamentului fizic, convalescentilor (acce lereaza refacerea organismului dupa eforturi intense),  dar si persoanelor care sunt in stadii inci piente de ateroscleroza (studiile au aratat ca lecitina este capabila sa incetineasca uzura sistemului nervos). Practic, lecitina mareste capacitatea de munca fizica si intelectuala, iar in cazul elevilor si al studentilor asigura o mai buna capacitate de memorare. Studiile au aratat ca lecitina reuseste sa reduca nivelul crescut al coleste rolului si-l aduce la valori normale (lecitina din soia impiedica depunerea colesterolului pe vasele de sange). De asemenea, tot lecitina este cea care ajuta la buna functionare a colecistului si previne formarea calculilor biliari. Lecitina actioneaza si asupra sistemului cardiovascular - stimuleaza arderea grasimilor din organism, curata peretii vaselor sanguine si intareste muschiul inimii.
UN ELEMENT ESENTIAL IN SARCINA
Lecitina este importanta si in perioada sarcinii - este indispensabila pentru formarea creierului fatului. Specialistii sustin ca exista o stransa legatura intre cantitatea de lecitina pe care o consuma mama in timpul sarcinii si sansele ca bebelusul sa capete o capacitate
intelectuala mult mai buna. De asemenea, o doza suficienta de lecitina face ca micutul sa fie mai sanatos psihic si fizic.
DOZA ZILNICA DE LECITINA trebuie sa fie de minimum doua grame. Aceasta cantitate reuseste sa reechilibreze nivelul colesterolului.
DE UNDE-TI IEI CANTITATEA NECESARA DE LECITINA?
O gasesti in concentratii mari in soia, drojdie de bere, cereale, germeni de grau, fasole uscata si linte, galbenus de ou si peste.
PREA MULTA LECITINA poate duce, uneori, la cresterea cantitatii de saliva, stari de greata si insomnie.
ATENTIE!
Lecitina nu este recomandata bolnavilor de diabet.
3 CAPSULE DE LECITINA PE ZI SUNT RECOMANDATE PENTRU CA EFECTUL ACESTEIA SA FIE COMPLET LECITINA

2.Compozitie Actovegin

Fiecare drajeu contine 200 mg hemoderivat deproteinizat din sange de vitel.


Proprietati si eficienta Actovegin
Actovegin este un extract deproteinizat din sange de vitel. Imbunatateste utilizarea oxigenului si favorizeaza aportul nutritiv la nivel celular. Astfel sunt favorizate procesele care necesita aport crescut de oxigen, cum ar fi vindecarea plagilor. De asemenea creste aportul sanguin la nivelul zonelor tisulare ischemice.

Indicatii
In tratamentul afectiunilor metabolice si circulatorii cerebrale. Continuarea tratamentului injectabil si a perfuziilor din afectiunile metabolice si circulatorii cerebrale.

Dozare si mod de administrare
In lipsa prescriptiilor medicale, urmati cu strictete urmatoarele doze:1-2 drajeuri se iau cu putin lichid inainte de masa. De trei ori cate 2 drajeuri pe zi. Drajeurile vor fi administrate pe o perioada de 4-6 saptamani.

Contraindicatii
Produsul nu trebuie utilizat daca pacientul se cunoaste alergic la Actovegin sau medicamente similare.

Sarcina si alaptare
In timpul sarcinii Actovegin drajeuri de 200 mg vor fi administrate numai la prescriptia medicului. In timpul alaptarii nu exista contraindicatii de utilizare.

Interactiuni, toleranta

Nu s-au observat pana in prezent.

Precautii speciale
Daca exista contraindicatii sau apar efecte adverse, informati medicul. Informati-va medicul daca ramaneti insarcinata in timpul tratamentului cu Actovegin. Verificati data expirarii. Nu lasati medicamentul la indemana copiilor!

Reactii adverse
In cazuri rare, pacientii cu hipersensibilitate, pot dezvolta alergii. Dozele mari pot produce tulburari gastrice.

Conditii de pastrare
Nu tineti medicamentul la temperaturi mai mari de 25 grade Celsius.

3. Alanerv 20 capsule

Indicatii
Alanerv este supliment alimentar pe baza acid alfa-lipoic , seleniu şi vitamine. Y-linoleic este o esential de acizi graşi polinesaturaţi, precursor al componentelor din membrana celulelor. Ingredientele sale active permite o sinergie de acţiune la diferite niveluri, cu privire la deteriorarea celulelor prin intermediul activităţii antioxidante, respectiv, şi neurovasculare. Alanerv este indicat ca un ajutor în situaţii de stres oxidativ, datorită unei creşteri a radicalilor liberi şi în caz de alterare a trofismului nervos.

Compozitie si Mod de Prezentare
Factori nutritionali:
alfa-Lipoic acid
Acid linoleic
Vit E
Vit B5
Vit B6
Vit B2
Vit B1
Seleniu
Forma: 20 capsule 920mg


Administrare: 1-2 capsule pe zi

4. Compozite Fraxiparine


Pentru 1 ml solutie injectabila: Seringi preumplute: Nadroparina sare de calciu (DCI) 9 500 UI anti-Xa; solutie de hidroxid de calciu sau acid clorhidric diluat q.s. ad pH – 5,0 – 7,5; apa pentru preparate injectabile q.s. ad 1 ml.
Excipienti: Solutie de hidroxid de calciu sau solutie de acid clorhidric diluat; apa pentru preparate injectabile.

Indicatii Fraxiparine
Profilaxia tulburarilor tromboembolice: in special, a celor asociate chirurgiei generale sau ortopedice; la pacientii cu risc crescut (insuficienta respiratorie si/sau infectie respiratorie si/sau insuficienta cardiaca), spitalizati in Serviciul de Terapie Intensiva. Tratamentul tulburarilor tromboembolice. Preventia coagularii in timpul hemodializei. Tratamentul anginei instabile si al infarctului de miocard fara unda Q.

Contraindicatii Fraxiparine
Hipersensibilitate la nadroparina; antecedente de trombocitopenie datorata nadroparinei (vezi Avertizari speciale); sangerare in curs sau risc hemoragic crescut, corelate cu tulburari de hemostaza, cu exceptia coagularii intravasculare diseminate neindusa de heparina; leziuni organice susceptibile de sangerare (cum ar fi ulcerul pepetic activ); accident vascular cerebral hemoragic; endocardita infectioasa acuta.

Precautii Fraxiparine
Monitorizarea numarului de trombocite. Datorita posibilului risc de trombocitopenie indusa de heparina, in cursul tratamentului cu Fraxiparine trebuie sa se efectueze monitorizarea periodica a numarului de trombocite. Au fost raportate unele cazuri rare de trombocitopenie, ocazional severa; acestea pot fi asociate (sau nu) cu tromboza arteriala sau venoasa, situatie in care tratamentul trebuie intrerupt; acest diagnostic trebuie luat in considerare in urmatoarele cazuri: trombocitopenie; orice scadere semnificativa a numarului trombocitelor: 30-50% din valoarea normala; inrautatirea trombozei initiale sub tratament; tromboza survenita sub tratament; coagulare intravasculara diseminata. Aceste efecte sunt, probabil, de natura imunoalergica si in cazul unui prim tratament ele au fost raportate in principal intre zilele 5 si 21 de administrare, dar ele pot aparea mult mai devreme, daca exista un antecedent de trombocitopenie datorata heparinei.
Daca exista antecedente de trombocitopenie datorata heparinei (standard sau cu greutate moleculara mica), poate fi luat in considerare un tratament cu Fraxiparine, daca administrarea de heparina este necesara; in acest caz, monitorizarea clinica atenta si numaratoarea trombocitelor se vor efectua, cel putin, in fiecare zi. Daca survine trombocitopenia, tratamentul trebuie imediat intrerupt, deoarece s-au raportat recaderi precoce.

In cazul aparitiei trombocitopeniei in timpul tratamentului cu heparina (standard sau cu greutate moleculara mica), poate fi luata in considerare inlocuirea cu o alta heparina cu greutate moleculara mica, daca administrarea de heparina este necesara. In acest caz, monitorizarea se va efectua cel putin zilnic, iar tratamentul va fi intrerupt cat mai curand posibil, deoarece s-au descris cazuri de trombocitopenie initiala, care a continuat dupa inlocuirea heparinei.
Testele de agregare plachetara in vitro au doar o valoare limitata.
Utilizarea concomitenta de salicilati sau antiinflamatoare nesteroidiene reprezinta o contraindicatie relativa pentru administrarea nadroparinei, ca si utilizarea de antiagregante plachetare. In cazul anginei instabile si al infarctului de miocard fara unda Q, tratamentul cu Fraxiparine trebuie asociat cu aspirina in doze de pana la 325 mg/zi (vezi Posologie si mod de administrare si Interactiuni medicamentoase).

Precautii speciale Fraxiparine

Se administreaza cu precautie in urmatoarele cazuri: insuficienta hepatica; insuficienta renala (la pacientii cu insuficienta renala severa pot fi luate in considerare doze reduse); hipertensiune arteriala severa; antecedente de ulcer peptic sau alte leziuni organice cu risc de sangerare; tulburari vasculare ale coroidei si retinei; in perioada post-operatorie, consecutiva interventiei chirurgicale pe creier, maduva spinarii sau ochi. Heparina poate suprima secretia corticosuprarenala de aldosteron, conducand la hiperkaliemie, in special la pacientii cu niveluri crescute de potasiu plasmatic, sau cu risc de crestere a potasiului plasmatic, cum sunt pacientii cu diabet zaharat, insuficienta renala cronica, acidoza metabolica pre-existenta, sau care urmeaza tratamente cu medicamente ce pot creste kaliemia (de exemplu, inhibitorii enzimei de conversie, antiinflamatoarele nesteroidiene). Riscul hiperkaliemiei pare sa creasca odata cu durata tratamentului, dar de obicei aceasta este reversibila. Potasiul plasmatic trebuie monitorizat la pacientii cu risc.

Riscul de hematoame spinale/ epidurale este crescut in cazul utilizarii de catetere epidurale sau in cazul administrarii concomitente a altor medicamente ce pot afecta hemostaza, cum sunt antiinflamatoarele nesteroidiene, antiagregantele plachetare sau alte anticoagulante. De asemenea, riscul pare sa fie crescut prin punctiile epidurale sau spinale traumatice sau repetate. In consecinta, in urmatoarele situatii, prescrierea concomitenta cu un anestezic general sau cu un anticoagulant trebuie sa fie decisa dupa o atenta evaluare individualizata a raportului beneficiu /risc: La pacientii aflati deja sub tratament cu un anticoagulant, beneficiile unei anestezii generale trebuie atent evaluate, comparativ cu riscurile. La pacientii ce urmeaza a fi supusi interventiilor chirurgicale selective, cu anestezie generala, beneficiile tratamentului anticoagulant trebuie atent evaluate comparativ cu riscurile. In cazul pacientilor cu punctie lombara, rahianestezie sau anestezie epidurala, trebuie pastrat un interval de timp suficient intre momentul injectarii si insertia sau retragerea spinala sau epidurala a cateterului sau a acului.
Pacientii trebuie monitorizati frecvent pentru semne si simptome de afectare neurologica, iar in cazul depistarii unui deficit neurologic, tratamentul trebuie inceput de urgenta.

Interactiuni medicamentoase
Utilizarea concomitenta de aspirina (sau alti salicilati) sau de anti-inflamatoare nesteroidiene nu este recomandata, si nici utilizarea de antiagregante plachetare (vezi Avertizari speciale), deoarece acestea pot creste riscul hemoragic. Daca asemenea combinatii nu pot fi evitate, trebuie efectuata o monitorizare clinica si biologica atenta. Fraxiparine trebuie administrat cu prudenta la pacientii aflati sub tratament cu anticoagulante orale, (gluco-) corticoizi sistemici si dextrani. Daca se initiaza un tratament cu anticoagulante orale la pacientii aflati sub nadroparina, administrarea de heparina va fi continuata pana cand INR este stabilizat la valoarea dorita.

Fraxiparine in sarcina si alaptare
Sarcina: Studiile efectuate pe animale nu au demonstrat nici un efect teratogen sau fetotoxic. Cu toate acestea, informatiile clinice privind pasajul placentar sunt limitate. Prin urmare, utilizarea de Fraxiparine in timpul sarcinii nu este recomandata, cu exceptia cazului in care beneficiile terapeutice depaseasc riscurile potentiale.
Alaptare: Datele privind trecerea nadroparinei in laptele matern sunt limitate. De aceea, utilizarea de Fraxiparine in timpul alaptarii nu este recomandata. Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a utiliza aparate: Nerelevante

Supradozare Fraxiparine
Hemoragia este semnul clinic major al supradozarii subcutanate sau intravenoase. In astfel de cazuri, trebuie sa se efectueze numaratoarea trombocitelor si sa se determine alti parametri ai coagularii. Sangerarea minora necesita rareori terapie specifica si, de obicei, este suficienta reducerea sau intarzierea administrarii urmatoarelor doze de Fraxiparine. Utilizarea de sulfat de protamina trebuie luata in considerare numai in cazurile mai severe. Acesta neutralizeaza in mare masura efectul anticoagulant al Fraxiparine, dar o parte din activitatea anti-Xa ramane neafectata. 0,6 ml sulfat de protamina neutralizeaza aproximativ 0,1 ml Fraxiparine. La stabilirea dozei de protamina de administrat se va tine seama de timpul scurs de la injectarea heparinei; in functie de acest timp se poate decide reducerea dozelor.

Incompatibilitati Fraxiparine
Nu amestecati cu alte preparate. Valabilitate: 3 ani. Conditii de pastrare: Se pastreaza la loc ferit de caldura. Se pastreza la temperatura sub 300 C.

Reactii adverse Fraxiparine
Comune cu alte heparine: Manifestari hemoragice in diferite teritorii, mai frecvent la pacientii cu alti factori de risc asociati (vezi Contraindicatii si Interactiuni medicamentoase). S-au semnalat unele cazuri de trombocitopenie, uneori trombogena (vezi Avertizari speciale). La utilizarea de heparine standard si cu greutate moleculara mica au fost raportate unele cazuri rare de necroza cutanata, de obicei survenita la locul injectarii; acestea sunt precedate de purpura sau de placarde eritematoase dureroase sau infiltrate, cu sau fara semne sistemice. In astfel de cazuri, tratamentul trebuie intrerupt imediat. Mici hematoame la locul injectarii. In unele cazuri, poate fi observata emergenta unor noduli de consistenta ferma, care, insa, nu indica o inchistare a heparinei. Acesti noduli dispar de obicei dupa cateva zile. Reactii cutanate.
De asemenea, pot aparea urmatoarele manifestari: eozinofilie reversibila la intreruperea tratamentului; reactii generalizate de hipersensibilitate, inclusiv angioedem; cresterea transaminazelor, de obicei tranzitorie; foarte rar, s-au raportat priapism si unele cazuri de hiperkaliemie reversibila, datorata supresiei aldosteronului indusa de catre heparina, in special la pacientii cu factori de risc (vezi Avertizari speciale si Precautii speciale).

Proprietati farmacodinamice
Fraxiparine este o heparina cu greutate moleculara mica obtinuta prin depolimerizarea heparinei standard. Este un glicozaminoglican cu o greutate moleculara medie de aproximativ 4 300 daltoni. Are un raport mare al activitatilor anti-Xa/anti-IIa. Fraxiparine poseda atat actiune antitrombotica imediata, cat si prelungita.

Proprietati farmacocinetice
Profilul farmacocinetic a fost determinat prin masurarea activitatii plasmatice anti-Xa. Peak-ul plasmatic apare la 4-6 ore dupa administrarea subcutanata. Semiviata eliminarii la administrare repetata este aproximativ 8-10 ore. Activitatea anti-Xa (> 0,05 UI/ ml) persista cel putin 18 ore dupa administrare. Biodisponibilitatea este aproape completa (aproximativ 98%).

Mod de administrare Fraxiparine
Chirurgie generala: Fraxiparine trebuie administrat intr-o doza unica zilnica de 0,3 ml, pe o perioada uzuala de minimum 7 zile; in toate cazurile profilaxia trebuie continuata de-a lungul perioadei de risc si cel putin pana la externarea pacientului. In chirurgia generala, prima doza trebuie administrata cu 2-4 ore inainte de interventia chirurgicala.
Chirurgie ortopedica : Dozele initiale trebuie administrate cu 12 ore inainte de interventie si la 12 ore dupa terminarea interventiei chirurgicale. Aceste doze si urmatoarele doze unice zilnice trebuie sa fie adaptate la greutatea corporala, conform tabelului de mai jos. Tratamentul trebuie continuat minimum 10 zile; in toate cazurile, profilaxia trebuie continuata de-a lungul perioadei de risc si cel putin pana la externarea pacientului.

La pacientii cu risc hemoragic, sedintele de dializa pot fi efectuate cu dozele reduse la jumatate. In cazul sedintelor care dureaza mai mult de 4 ore, poate fi administrata in timpul dializei o doza suplimentara mai mica. In urmatoarele sedinte de dializa, doza trebuie ajustata dupa cum este necesar, in functie de efectul observat initial.
Tratamentul anginei instabile si al infarctului de miocard fara unda Q: Fraxiparine trebuie administrat subcutanat de doua ori pe zi (la fiecare 12 ore), in asociere cu aspirina in doza de pana la 325 mg pe zi. Doza initiala trebuie administrata sub forma de bolus i.v. de 86 UI anti-Xa/kg si este urmata de doze injectate s.c. de 86 UI anti-Xa/kg. Durata uzuala a tratamentului este de 6 zile, cu o doza ajustata in functie de greutatea corporala.

Trebuie sa se acorde o atentie deosebita instructiunilor de administrare specifice fiecarei heparine cu greutate moleculara mica, deoarece fiecare producator utilizeaza sisteme proprii de exprimare a concentratiei produsului (unitati sau mg), si pot exista formulari diferite, cu doze diferite. Fraxiparine nu este destinat administrarii pe cale intramusculara. In profilaxia si tratamentul tulburarilor tromboembolice, Fraxiparine trebuie administrat pe cale subcutanata. In preventia coagularii in timpul hemodializei, Fraxiparine trebuie administrat in linia arteriala, la inceputul fiecarei sedinte. La administrarea subcutanata, locul uzual de injectare este peretele abdominal antero-lateral, alternativ in partea dreapta si partea stanga. Acul trebuie introdus in intregime, perpendicular si nu tangential, intr-un pliu cutanat realizat intre police si index, care trebuie mentinut pana la terminarea injectarii. Seringile gradate sunt destinate administrarii de doze ajustate, cand este necesara adaptarea acestora la greutatea corporala.
Date de siguranta preclinica: Suplimentar informatiilor prezentate, nu exista date preclinice relevante pentru medic.

5.Cerebrolysin, solutie injectabila

 
Prospect
Forma de prezentare:
Solutie injectabila/perfuzabila 215,2 mg/ml hidrolizat peptidic din creier de porcina; cutie x 10 f. x 1 ml; cutie x 5 f. x 5 sau 10 ml


Indicatii:
Disfunctii organice, metabolice si neurodegenerative ale creierului, in special dementa senila de tip Alzheimer; complicatii post-apoplectice; traume cranio-cerebrale; traume post-operatorii, contuzii cerebrale sau comotii.

Doze si mod de administrare:
Este de preferat terapia zilnica in cure de 10-20 zile. Disfunctii ale creierului: organice, metabolice si neurodegenerative (dementa) 5-30 ml; complicatii post-apoplectice: 10-50 ml; Traume cranio-cerebrale: 10-50 ml; Copii 1-2 ml. Eficacitatea terapiei poate fi crescuta prin repetarea curelor, pana nu se mai observa imbunatatiri ale starii de sanatate. Dupa cura initiala, frecventa dozelor poate fi redusa la de 2-3 ori/saptamana. intre cure trebuie lasate pauze, durata acestora fiind egala cu cea a curei. Se administreaza doze de pana la 5 ml intramuscular si de pana la 10 ml intravenos.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la unul din componentele medicamentului; Epilepsie; Afectiuni renale severe.

Atentionari:
Se recomanda atentie speciala: diateza alergica; epilepsie si convulsii.

Reactii adverse:
In cazuri rare efectele tratamentului au fost asociate cu: agitatie, hiperventilatie, hipertonie, oboseala, tremor, depresie, apatie, ameteala si simptome de gripa; atacuri tip “mare rau” si convulsii; dereglari gastro-intestinale (pierderea apetitului, dispepsia, diareea, constipatia, voma si greata). in cazul inj. prea rapide poate aparea o senzatie de caldura sau sudoare, ameteala si in cazuri izolate palpitatii sau aritmie; reactii locale la locul inj. (iritare, prurit sau senzatie de arsura); hipersensibilitate sau reactii alergice, cum ar fi reactii ale pielii, reactii locale vasculare, dureri de cap, dureri de ceafa, febra, dureri lombare, dispnee, frisoane si stari de soc.

6.  METOPROLOL 50, compr.

Tip: metoprololum
Producator: Labormed Pharma               

Indicatii: Hipertensiune arteriala; profilaxia crizelor de angina de efort; infarct miocardic acut: tratament de inlocuire a metoprololului introdus intravenos; tratament de lunga durata dupa infarct miocardic (scaderea mortalitatii); manifestari functionale cardiace: eretism cardiac. Se mai poate folosi in tratamentul unor diferite tulburari de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter si fibrilatie atriala, tahicardie jonctionala) si aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculara).

Contraindicatii: Forme severe de astm bronsic si bronhopneumopatie cronica obstructiva, insuficienta cardiaca ce nu raspunde la tratament, soc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II sau III neinvestigat, angor Prinzmetal (neasociat cu alte afectiuni cardiovasculare si in cazul administrarii metoprololului in monoterapie), boala nodului sinusal, bloc sinoatrial, bradicardie sinusala (frecventa cardiaca sub 45-50 batai/min), forme severe de sindrom Raynaud si afectiuni arteriale periferice, feocromocitom netratat, hipotensiune arteriala, hipersensibilitate la metoprolol sau la oricare dintre componentii produsului, antecedente de reactii anafilactice.

Precautii:  In caz de cardiopatie ischemica tratamentul trebuie intrerupt gradat, timp de 1-2 saptamani, incepand in acelasi timp, daca este necesar, tratamentul de inlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale. Tratamentul la bolnavii anginosi nu trebuie intrerupt brusc, deoarece se pot produce tulburari grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subita. in cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca ce raspund la tratament, metoprololul trebuie administrat in doze foarte mici care se cresc progresiv si sub supraveghere medicala atenta. In caz de bradicardie marcata (sub 50-55 batai/minut) de repaus, simptomatica, doza de metoprolol trebuie scazuta. Datorita efectului lor dromotrop negativ blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenta la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I. In caz de angina Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea sa creasca numarul si durata crizelor. Utilizarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibila in formele minore si asociate cu alte afectiuni cardiovasculare, cu conditia administrarii concomitente a unui vasodilatator. La bolnavii cu afectiuni arteriale periferice (boala sau sindrom Raynaud, arterita sau arteriopatie obliteranta cronica a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava aceste afectiuni. in acest caz este preferabila administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv si, cu prudenta, un agonist partial puternic. Utilizarea blocantelor beta-adrenergice in tratamentul hipertensiunii arteriale secundare provocata de feocromocitom necesita monitorizarea tensiunii arteriale. La varstnici tratamentul trebuie inceput cu doze mici si efectuat sub supraveghere medicala. La ciroza hepatica biodisponibilitatea metoprololului poate sa creasca datorita scaderii clearance-ului. La pacientii cu diabet zaharat inca de la inceputul administrarii metoprololului trebuie supravegheata mai atent glicemia; acesti bolnavi sesizeaza mai putin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care semnaleaza hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoratie etc.). in caz de psoriazis s-a raportat agravarea afectiunii. La pacientii predispusi la reactii anafilactice severe, indiferent de origine, indeosebi dupa administrarea produselor de contrast cu iod sau in timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reactiilor alergice si lipsa de raspuns la tratamentul cu adrenalina la doze uzuale. In cazul practicarii anesteziei generale blocantele beta-adrenergice determina reducerea tahicardiei reflexe si cresterea riscului de hipotensiune arteriala. Continuarea tratamentului cu blocante beta-adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice si puseelor de hipertensiune arteriala. Medicul anestezist trebuie prevenit in cazul in care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. In conditiile in care oprirea tratamentului este considerata necesara, este suficienta o intrerupere de 48 de ore pentru reaparitia sensibilitatii la catecolamine. In anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie intrerupt: la pacientii cu insuficienta coronariana este preferabila continuarea tratamentului pana la interventia chirurgicala, datorita riscului legat de oprirea administrarii blocantelor beta-adrenergice; in situatii de urgenta sau in cazul in care nu este posibila oprirea tratamentului pacientul trebuie protejat de predominanta vagala prin administrarea in prealabil, a unei cantitati suficiente de atropina in functie de necesitati. Este indicat sa se utilizeze anestezice generale cu efect deprimant cardiac c?t mai mic posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate. Trebuie avut in vedere de asemenea, riscul anafilactic. In caz de tireotoxicoza blocantele beta-adrenergice pot sa mascheze semnele cardiovasculare. Metoprololul poate sa determine o reactie pozitiva in cadrul testelor pentru controlul antidoping.

Reactii: Cele mai frecvente: astenie, senzatia de raceala in extremitati, bradicardie, tulburari digestive (epigastralgii, greata, varsaturi), insomnie, cosmar. Mai rar: incetinirea conducerii atrioventriculare sau marirea gradului unui bloc atrioventricular preexistent, insuficienta cardiaca, agravarea bronhospasmului, hipoglicemie, agravarea sindromului Raynaud, agravarea unei claudicatii intermitente preexistente, reactii cutanate diverse (de ex. eruptii psoriaziforme). Rar s-a observat aparitia anticorpilor antinucleari, foarte rar insotita de manifestari clinice de tip sindrom lupic, care dispar la oprirea tratamentului.

Compozitie: Un comprimat contine 50 mg, tartrat de metoprolol si excipienti: lactoza monohidrat, amidon de porumb, amidonglicolat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal, polividona K30, talc, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu.                       

Actiune:
Administrare: Doza uzuala este de 200 mg pe zi, in priza unica dimineata (4 comprimate a 50 mg sau 2 comprimate a 100 mg) sau in doua prize a cate 100 mg (cate 2 comprimate a 50 mg sau cate un comprimat a 100 mg) dimineata si seara. In caz de hipertensiune arteriala doza este de 100-200 mg (2-4 comprimate a 50 mg sau 1-2 comprimate) pe zi in 1-2 prize. Metoprololul se administreaza singur sau asociat. Doza va fi adaptata in functie de raspunsul terapeutic; ea poate fi scazuta (la 50 mg pe zi) sau crescuta. Pentru profilaxia crizelor de angina de efort tratamentul se incepe cu 50 mg (un comprimat a 50 mg sau 1/2 comprimat a 100 mg) pe zi. In functie de raspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescuta saptamanal. In infarctul miocardic acut se incepe prin administrarea a 50 mg dupa 15 minute de la ultima injectare intravenoasa, in cazul in care aceasta a fost bine tolerata. Aceasta doza se repeta la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de intretinere se administreaza 200 mg pe zi in doua prize, dimineata si seara sau in priza unica. In cazul in care doza introdusa intravenos nu a fost bine tolerata, tratamentul se incepe cu precautie, cu doza de 100 mg pe zi, dupa 15 minute de la injectare sau in momentul in care conditiile (statusul) hemodinamice permit. In caz de intoleranta grava la injectare tratamentul cu metoprolol trebuie intrerupt. Doza recomandata in tratamentul de lunga durata al infarctului miocardic este de 100-200 mg pe zi in 2-3 prize. In caz de tulburari de ritm se administreaza 100-200 mg in 2-3 prize. Se mai pot administra in functie de situatia clinica 50 mg pe zi. In eretismul cardiac doza este de 50-100 mg pe zi. Comprimatele trebuie administrate in timpul sau imediat dupa masa, deoarece alimentele cresc biodisponibilitatea metoprololului. 

7.Compozitie Coaxil


Cutie cu 30 drajeuri. Fiecare drajeu contine: tianeptina (DCI), sare de sodiu 12,5 mg.

Actiune terapeutica Coaxil
Antidepresiv, anxiolitic si redinamizant.

Indicatii Coaxil
Coaxilul este indicat in tratamentul starilor depresive, starilor anxio-depresive cu tulburari digestive, starilor anxio-depresive la alcoolici, in special in perioada de sevraj.

Mod de administrare Coaxil
Conform prescriptiei medicului. Posologia actuala este de 3 comprimate pe zi, 1 comprimat dimineata, la pranz si seara, inaintea meselor.
La persoanele alcoolice, cirotice sau nu, nici o adaptare posologica nu este necesara.
La persoane mai in varsta de 70 de ani si in caz de insuficienta renala, posologia poate fi redusa la 2 comprimate pe zi.

Contraindicatii Coaxil
Coaxilul nu poate fi utilizat in cazurile urmatoare: sarcina si alaptare, la copiii sub 15 ani, in asociere cu I.M.A.O.

Precautii Coaxil
In caz de anestezie generala, este recomandat sa se previna anestezistul reanimator si sa se opreasca tratamentul 24 sau 48 ore, inainte de interventie. Nu se poate opri brusc tratamentul, se diminueaza posologia timp de 7 -14 zile.
Interactiuni medicamentoase: Se informeaza medicul sau farmacistul daca luati un alt medicament.
Efecte asupra capacitatii de condus a vehiculelor sau utilizarii altor masini. La anumiti pacienti se poate manifesta o scadere a vigilentei. Poate aparea somnolenta la conducatorii de vehicule sau alte masini.

Reactii adverse Coaxil
Coaxilul poate da efecte mai mult sau mai putin jenante: dureri abdominale, greturi, varsaturi, constipatie, uscaciunea gurii, pierderea apetitului, insomnie, somnolenta, oboseala, palpitatii, dureri de cap, vertije, ameteli, jena respiratorie, dureri musculare sau articulare. Se avertizeaza medicul.Coaxil